Sela! !... . (Oprire in tăcere )

Urla lumea nebuna si scanduri pe puntea coapta, trosnesc... cerul se hoalba cu ochi de taciune la coaja de nuca... spume de ape navalind crud biciuiesc... . fetele lor aspre, din care disperarea imbuca

Tiberiada e astazi un taram de stihii... legiunii de demoni o framanta in copite... . din mare si pestii in adanc o zbughii... . iar peste ucenici cad ploii de frici si ispite

Se zbuciuma marea si corabia odata cu ea... . vanturi dezlantuite o joaca in beatul vartej... la carma niciunul nu vrea sa mai stea... . . iar spaima le pune la toti, un nod in gatlej

Tiparita-i pieirea pe fetele lor biciuite de val... iar panzele rupte demult s-au topit in haul de ape... nevointa nu mai este in ei de a ajunge la mal... nici nadejde, nici credinta s-o aiba aproape!

Dar cine poate dormi in larma si in urletul furtunii... cu capul rezemat pe chila incercata? ! ... . cine nu e legat ca ceilalti cu funii... spre a nu fi luat, cand puntea-i de val maturata? !

E Invatatorul, e chiar aici cu ei, dar doarme... cu trupul ostenit dar pe chip cu seninu lui mai... . destins, in haina Lui potopul poa‘ sa sfarme... . miliarde de cravase, ca El e-n leagan de rai

Rabuni! Rabuni! Nu-ti pasa ca haul ne-nghite? ! ... Rabuni! Rabuni! Vino degraba! Pierim! ... . striga in ruga, ucenicii cu ochii scosi din orbite... Nu vezi... Ooo, Doamne ce mult suferim? !

Clipeste incet, apoi pleoapa larg o deschide... priveste si fara manie ii cearta, ii mustra... . Fratii mei, unde va e credinta ce urgia inchide? ! ... Unde vi starea loiala, de sovaiala claustra? !

Unde vi-s inimile stropsite cu frica de moarte? ! ... si increderea in cele ce-am spus mai-nainte... . Nu e oare cu voi Acela ce poarta destine si soarte? ! ... la pilde, n-ati fost cu luare aminte? !

Apoi se ridica... El catarg in vreme neagra si sumbra... cu o vorba domoleste dezlantuiri de patos si teama... . doar putintel a stat sa vada din umbra... dacă au nădejdii si credintii la ceasuri de seama

Dara acum, aici... marea e viata, iar sufletul... barca... din senin avem furtuna, loviturile un val... ce ponos și ce deranj ne-ncearca... când nu mai e traiectorie, pentru acostare la mal

Gemem, plângem și cartim doar la a semnelor furtunii... pumni, falciile inclestam in al firii largi reflexe... noi cei răii ce părem bunii... iaca avem la toate scuze și la teorii complexe

Nu avem in noi muștarul care muta munții in mare... . nici o talpa cari sa calce un pământ facut din ape... balbaim o viata in doua, o împărțim cu fiecare... după cum se schimba vremea și nevoia ne aproape

N-am facut spinarea dreapta in periplu cu iubirea... . ne-am muiat la imbiere, la rastire am fugit... n-am aflat la biruința cand primeam in piept smerirea... . am uitat sa uram lumea, am uitat și ce-am iubit

Te-a trecut Domnul prin foc și prin valuri te-a trecut... pentru foc a pus răcoare, pt val ți-a dat in vanturi vela... . pt încercarea lumii astea, pentru a inimii tumult... . Domnul îți spune din iubire, cu credinta, Striga: Sela!