1. Ce este omul ne-ntrebăm
Și care-i scopul nostru pe pământ?
Când vedem că viața-i doar un abur
Spulberat ușor de vânt...

2. Când ne gândim că Dumnezeu a creat totul din nimic
Și-n om a pus multă iubire, căci l-a făcut după al Său chip.
Și toate El le-a rânduit ca să ne fie nouă bine.
Dar, omul nu e mulțumit, e tare schimbător din fire.

3. Azi privește înainte, știind că Domnul totul poate;
Încrederea în El și-o pune și merge mai departe!
Dar, poate mâine nu-i la fel, dacă obține tot ce vrea...
Îl lasă pe Domnul în spate, uitând că firul vieții-atârnă
Doar de cuvântul ”SĂNĂTATE”.

4. Ne uităm prea mult în jur, aici pe pământ
Și-adesea întrebări apar ”De ce?”,”Cum?”, sau ”Când?”
Aproape cârtim când vedem cum lucră Domnul
Dar, ce pot spune? Doar atât! Acesta este OMUL!

5. Ne-a spus vreodată Dumnezeu că-aici va fi doar bine?
Fără valuri, fără lacrimi, fără lungi suspine?
Mai mult de atât ne-a arătat, Isus cum a trăit,
De-atâția oameni judecat și apoi răstignit.
I-a fost ușor?

6. Nu suntem oare ancorați prea tare de pământ?
Nu suntem noi prea strânși legați de lucruri materiale?
Nu oferim noi prea mult timp la cele trecătoare?
Și oare, sufletul, pe când?

7. De-atâtea ori le rânduim prea minuțios
Să fie școli, să fie case, să fie bani, dar ce folos?
Când sufletul ți-e-ngreunat și-l pierzi încetu` pe Hristos?

8. Trupul acesta încântat de-o clipă a fericirii
Nu va fi-n pământ băgat și supus putrezirii?
Nu se îngrijește Dumnezeu de un alt trup nou și curat?
Să fie-n rând cu sufletul la care am lucrat?

9. Noi să-l ținem doar supus cuvintelor Scripturii,
Să îl hrănim cu taine sfinte ale învățăturii,
Să fie un templu curățit și plăcut
Unde să locuiască veșnic,
Duhul Tatălui cel Sfânt.

10. Să nu fim simplu ”oameni”, ci să ne modelăm,
Și haina cea pătată, prin sânge sfânt s-o curățăm.
Să fim copiii Tatălui Ceresc ca să vedem apoi
Locul de sus pregătit special pentru noi.

11. Să-i mulțumim că ne-a ascultat chemarea
Și e cu noi în orice zi,
Ne-a învățat de-atâtea ori să trecem prin credință, marea
Și să privim înflăcărați spre zarea...
De unde va veni!

12. În orice vreme pe pământ, în ceasul de-ncercare,
În noaptea grea și lungă, în orice-mprejurare,
Privirea-n sus tu s-o ridici la Domnul bunătății
Căci doar El te izbăvește din negura vieții.