Izgonit din Eden, trimis în exil,
Pătat, vinovat de mândrie,
Pribeag prin pustiu, împins în abis
Mă simt vlăguit, fără Tine

Mă sting în suspin, simt totul de plumb,
În oase mă bântuie moartea...
Ridic ochi spre cer și strig cu durere:
O, Doamne-Ți pot spune iar Tată?

Smerit recunosc, alergat-am senin
Departe de dragostea-Ți mare
În groapa murdară umblat-am hain
Trăind fără sens, fără soare.

O clipă, în lume, nu vreau să mai stau
Trăind măgulit de Satana,
Mințit că e bine, când totu-i deșert
Grotesc, decăzut, dar azi, gata!

Mă-ntorc tremurând și plâng cu amar,
Zdrobit simt tot duhul în mine.
M-arunc la pământ, păcatul e greu,
Primește-mă azi iar la Tine.