Ce greu ne ridicăm privirea
O, Domnul nostru, înspre cer
Căci ne-a cuprins cu totul firea
Şi mersul vieții efemer. .
Ce greu mai stăm în rugăciune
Cu Tine, Doamne, să vorbim;
Din zori pân’ soarele apune
Doar pentru noi ne chinuim. .
Ce greu ni-e în această vreme
Să luăm câte o zi de post,
Când Duhul Sfânt vrea să ne cheme
Din alergearea fără rost. .
Ce greu mai plângem cu căință
Al nostru trai uscat, murdar;
Ce-uşor ne rupem de credință
Disprețuind cerescul har. .
Ce-uşor ne duce valul lumii
Spre lucruri fără de folos,
Spre locurile stricăciunii,
Spre viața fără de Hristos. .
Ce-uşor ne prinde orice vine
Din partea celui blestemat,
Ce-uşor ne leagă şi ne ține,
Ce mult ne place în păcat. .
Ce-uşor uităm de legământul
Cu preaiubitul nost’ Isus,
Ce-uşor călcăm ades cuvântul
Pe care într-o zi l-am spus. .
Ce-uşor uităm de-Acela care
S-a-ntins pe lemn şi s-a zdrobit,
Şi s-a rugat s-avem iertare,
Fiindcă aşa mult ne-a iubit. . !
Ce-uşor sfidăm a Lui iubire
Ce ne-nsoțeşte pas cu pas;
Ce-uşor uităm c-a Lui venire
Poate-avea loc în orice ceas.
Ce greu va fi de-acum ‘nainte
Dacă astăzi nu ne trezim. .
Ai milă, te rugăm, Părinte,
Cu toții sus în cer să fim!
Amin.
06 sept 2019
https://pauladita.wordpress.com/