Am străbătut cărări de har
Ce mi-au dat dulce, dar și amar,
Primit-am des puteri de sus
Să nu cad sub poveri răpus.

Am mai urcat și munți stâncoși,
Nespus de abrupți și alunecoși,
Iar norii când mi-au fost peisaj,
Credința-n El mi-a dat curaj.

Prin văi de umbre și pustiu,
Când totul pare că-i târziu,
Îmi dă nădejdi să pot trăi
Mai plin de dor de veșnicii.