O nouă dimineață... cu toamnă iar în calendar
Cu soare ce se întrevede tot mai rar
Cu roua dimineții
Cu negură, paloarea ceții
Dar vreau să fie cu răcoarea ce mi-o dă adierea vântului
Și să găsesc noi resurse în puterea Cuvântului
Să pot păși încrezătoare spre neant, spre necunoscut
Și credința în Dumnezeu să îmi fie scut
Să pot privi tot cerul plin de stele
Să mă identific cu fiecare dintre ele
Să fiu încredințată că Domnul veghează pentru mine
Că la Golgota prețul l- a plătit- jerfindu-se pe Sine
Că toamna roadelor bogate
Le pune în coșul zilelor înseninate
De mulțumirea și bucuria
Fiecărei trepte ce o urci pentru ca mărturia
Trăirii prin credință
Să poată fi mereu împletită cu suferință
Dar, o suferință trecătoare pe pământ
Și mult răsplătită, veșnic în cerul Sfânt.