Toamnă. Iar. Raze târzii încă dau căldură;
Frunze veştejite... mii... cad fără măsură...
Iute s-au mai ofilit... precum nişte doruri
De-ale mele ce-au pălit timpuriu... Ecouri...
Se aud în depărtări tot mai slab: e vara
Ce se-ndreaptă spre-alte țări unde-i primăvara.
A trecut timpul grăbit, vara cea frumoasă...
Ploi de toamnă, ropotind, ne-or trimite-n casă...
Şi în mine simt cumva o melancolie
După vremea ce-mi dădea multă bucurie...
Oare cum de a trecut chiar aşa de iute? . .
Zile-ntregi cum s-au pierdut în zări nevăzute? . .
Parcă totuşi nu mai e, cum a fost odată...
Par scurtate zilele: vin în zbor şi pleacă! ...
Bine ştiu că e puțin și iarna coboară;
Va fi ceață, viscol, frig, ca odinioară...
Însă după ea zăresc din nou primăvara
Cu ai ei soli ce vestesc după ea iar vara!
*
-Doamne bun, de s-ar putea, vara viitoare,
De la Tine mult aş vrea cald, plăcut şi soare! ...
Vară fără de sfârşit Doamne, Ți-aş mai cere
Şi-un tărâm drag, liniştit unde-amarul piere! ...
Ți-aş mai cere, Domnul meu, pe cei dragi cu mine
Şi pe cei sătui de greu pentru veci, cu Tine! ...