Bogăție!

Mi-e dulce rodirea culeasă în toamnă,
Cu vii înroșite și nucile dulci,
Cu care umplute cu mere
Și cântece aduse în mulțumire,
Dinspre dealuri spre lunci.
Mi-e frate, țăranul cu câmpul acasă
Adus pentru vite și oare,
Mi-e drag când românul vatra nu-și lasă
Să plângă cu ochii săracului-nspre soare.
Mi-e dulce cântarea din rugă
În biserica sfințită de Tatăl în noi,
Cu mâna pe coasă și gândul la ceruri
Ne îmbogățim, lepădăm de nevoi.
Mi-e dulce privirea spre vatră
Dar și hotarul iubitei mame păzit,
De-aceia ce știu că pâinea de-acasă
Are un gust neprețuit.
Mi-e poamă și miere, sare, pâine și vatra
În cânt și în hora ce-o joacă la noi,
Ale țării perechi ce-s gata să-și facă o casă,
Cu dragostea și izmă românească
Și cântul ciocârliei auzite-n zăvoi.

Lac Aubrutus-8 septembrie 2019