Pe dealuri iarba se framanta,
Sunt tot mai multe vesti ca va veni-n curand,
Chiar pasarile parca altfel canta,
Iar frunzele se-astern in calea-i cate una, rand pe rand.

Se-agita florile-n gradini,
Stiind ca au pierdut al lor placut parfum,
Speriate ca-n curand vor fi si ele doar ciulini,
Uitate, parasite la o margine de drum.

Sus, un stol de cocostarci,
Sfatuiesc de zor un vechi ortac,
Ce-i cuprins de-un groaznic zgarci,
Sa coboare-usor la margine de sat, pe lac.

Randunicile… si ele
Isi fac bagajele-n pridvor,
Vor veni iar zile grele…
Deci se pregatesc de zbor.

Albinele s-au plictisit de viata,
Doar ceva greieri inca canta fara audienta,
In munti, copacii se ascund prin ceata,
Vorbind in soapte tot mai mult de-a ei prezenta.

Pe ceru-albastru norii isi fac corturi,
Caci vor o vreme-aici sa poposeasca,
Se vede nu departe-n orizonturi,
Ea, Toamna in curand o sa soseasca.