Apocalipsa3:20-Iata Eu stau la usa si bat. Daca aude cineva glasul meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el si el cu Mine!

Ultima bataie de har!

La fiecare om, trimis ai fost Isuse,
Cu nod de deget, ciocănind ușor,
Ai suspinat la uși de încremeniri supuse
Și ai cerut să intri, încetișor.

Prea groasă era unora tăblia de intrare
Iar zarul altora părea prea ruginit
Dar Tu băteai cu har și cu răbdare.
Deși erai de așteptare istovit.

Tu nu ai ocolit pe nimeni în căutare,
Deși scria cu litere de-o șchioapă, câine rău!
Voiai să dai din bunătatea Ta, iertare,
Chiar de erai mușcat mereu, mereu.

La mulți ai adormit pe prag pân' dimineața,
Cu mâini împreunate-n rugăciune,
Luându-le asupra Ta pedeapsa,
Pentru viata trăită- nepăsării și stricăciune

Și așa, Te-ai perindat în fiecare an de gratie,
la porți și pietre de mormânt,
Trecând din generație în generație,
Tot căutând și suspinând.

Tu nu ai dat năvală peste nimeni,
La ușa nimănui nu ai strigat,
Coroana și mantia Ta, erau durerea și nu fală,
Fiind respins și renegat.

Puține balamale au scârțâit mișcate
Și mai puține invitații de intrare
Dar cei ce au îndrăznit, avut-au casele schimbate
Și siguranță în ceasul de-nserare.

Tu ai deschis iubit ascultător
Când ciocănitul a sunat la tine-n fapt de seara?
Ai fost de Dumnezeu un primitor?
Sau ai avut -n urechi doar zgomote și ceară?

De-ai amânat să lași în casa ta pe Domnul
Ce-a pribegit în căutarea ta pe căi străine,
Deschide, până nu te fură întru totul somnul,
Și ușa-ți fără ciocănit rămâne!

Mai e puțin, puțin din har și a Lui bătaie -n ușa ta,
E numai un ecou...
Nu pune cercetarea cu naftalină în sertar,
Nici El n-a pus la sângerarea Lui garou!

Deschide ușa larg și nu lăsa pe mâine!
El vrea o cină să-ți gătească,
Vrea să îți aștearnă dinainte, Vin și Pâine
Și neîncetat iubind să îți vorbească!