În nopțile de veghe-n rugăciune,
Când cauți să-nțelegi divinul plan,
Se-aude o strigare care spune:
”Nu mai e mult, tu nu lupți în zadar!”

E-o șoaptă ce străbate cu iubire,
Și-ți dă speranță, ajutor și har,
Ți-alungă oboseala, dă sperantă,
Nu mai e mult si Domnul vine iar!

Acum s-a dat din cer întăritura,
Căci harul Lui nu este în zadar,
Haideți luați cu toți o firimitură,
Nu mai e mult, și Domnul vine iar!

Au fost atâtea lupte mari și lacrimi,
S-au dus atâtea valuri de-ndoieli,
Și iată se arată izbăvirea,
Căci vine Domnul să ne duca-n cer.

Mai spuneți și-altora să știe,
Ce este bine, și ce-i rău.
Duceți-le și lor sfânta solie,
Vegheați căci vine Domnul sus pe nori.

Să nu ne pierdem azi cu îndoiala,
Ci să avem privirea-n sus,
Căci nu e mult si Domnul va apare,
Și ne va duce-acolo-n ceruri sus.

Se merită să stăm în rugăciune,
Să stăm de vorba cu El înc-un ceas,
Căci în curând Isus revine,
Și scumpă e vegherea pas cu pas.

Se merită să renunțăm la toate,
Se merită să mai zidim altar,
Nu mai e mult și tot ce scrie-n carte,
Se va-mplini, și Domnul vine iar!

Amin!