Inimă, nu-mi spune dar
Căci iubirea nu mai vrea
Să rămână și să dea
Vieții tale veșnic har!

Inimă, nu poți trăi
Fără darul cel de sus,
Căci nimic nu-i mai presus
Ca atunci când poți iubi.

Inimă, El n-a făcut
Chipu-ți rece și pietros,
Ci din lutul ce te-a scos
Carne sfântă El te-a vrut.

Inimă, n-ai cum să poți
Să reziști dacă n-ai loc
Pentru al dragostei sfânt foc,
Ca să dai din ea la toți.

Inimă, cu ritm de dor,
Pentru țara din înalt,
Tu să bați și să n-ai alt
Gând ce-ți dă aripi de zbor.

Inimă, ești cer senin
Când trăiești plină de El,
Căci al păcii tainic fel
Te va umple pe deplin.

Inimă, cu gând curat
Te aduc pe altar decis,
Că te-am dat și te-am promis
Celui veșnic înviat.