Urc drumul spre locul
unde mi-am îngropat
iluziile.
Aripile mă dor.
Sunt tot mai grele…
Gem în mine insolit
contuziile.

Mi-am frânt toate corzile.
Harfa mea zace mută
şi mofluză,
o coajă uscată
de nucă….

Priviţi-mă cum urc!
Încă un nor,
încă o ceaţă,
încă o dimineaţă.

Când mă voi opri
cântaţi-mi voi
ultimul cânt!
Şi însoţiţi-mă
cu privirile voastre,
până mă voi pierde
cu un surâs,
în Departele meu
cel mai departe…

( Piatra-Neamţ, Decembrie – 2012; din volumul "Reverii revelate" )