În covată, pe-o măsuţă s-a dospit la cald aluatul,
S-au sfârşit acum o lună secerişul, treieratul,
Cotărcuţele sunt pline cu dovleci, ştiuleţi şi grâne,
S-au întors cu caş ciobanii de la munte, de la stâne
Şi cămara e ticsită; noaptea creşte, ziua scade,
De-acum se va pune bruma şi mistreţii vin să prade.

Pâlpâie domoală para în opaiţul afumat,
Din tavan, de-un cui atârnă busuiocul aromat,
Umplu de miresme casa cimbrişorul, lămâiţa,
Duduie în sobă focul şi-ncălzeşte odăiţa
Desenând în joacă forme peste albul văruielii;
După ce-am cinat, bunica îmi citeşte-n Evanghelii,
Apoi mâinile-şi ridică înspre cer cu mulţumire
Şi se-nchină-aşa măicuţa proslăvind cu umilire
Pe Cel care ne dă viaţă, hrană, pază, sănătate
Şi atât de multe daruri prin slăvita-I bunătate.