Ce vezi când nu te vede nimeni?
Cum este ochiul tău n-obscur?
Ce lași să se propage-n tine?
În trup, în inimă și-n gând?

Ce zici când nu te-aude nimeni?
Cum este limba ta n-ascuns?
Vorbește ea mereu de bine?
Hulește, minte sau cuvântă blând?

Ce-auzi când te-ntâlnești cu frații?
Mărturisiri, povețe, sfătuiri?
Descoperiri cerești, un cântec?
Sau bârfă, defăimări, minciuni?

Ce atingi când ieși in lume astăzi?
Neîntinat încerci să te păstrezi?
Te spurci c-an Babilon precum păgânii?
Te pui deoparte, te ferești?

Ce guști când totul pare bun pe tavă?
Când se servesc scorneli, anomalii?
Păstrezi Cuvântul sfânt si dulce?
Sau te hrănești cu-amare erezii?

Ce vezi, ce zici, ce-auzi, ce-atingi?
Ce guști, n-ascuns când ești doar tu?
Mai crezi că Domnul vede totul?
Că ochiul Lui scanează-n adâncimi?

Mai crezi că El pătrunde gândul
Cunoaște șoapte, inimi și simțiri?
Urechea Lui, mai crezi c-aude?
Că totu-i înainte Lui, descoperit?

Să cercetăm trăirea noastră azi
Meticulos și sincer să ne cântărim
Sunt eu întoxicat, călăuzit de fire?
Trăiesc pentru Hristos ori pentru min'?