Copilărie
autor: Samy Lupu

Sub sălciile verzi și aplecate,
În suieratul apei, curgând lin;
În liniștea cetăți-ndepărtate,
Stăteam pe seară, când eram copil.

Priveam cum soarele încet apune,
Cum peste câmpuri se îndepărta
Și apa fară glas dorea a spune:
"Copile, ce frumoasă-i viața ta!"

În foșnetul câmpiilor, un greier
Cânta și el încet, melodios.
Aș vrea și azi pe-acolo să cutreier,
Să fiu copil, cu chipul blând, frumos.

Să văd iar printre vise viitorul
Atât de colorat și zâmbitor.
Din când în când, mă prinde iarăși dorul
Să număr stelele lângă izvor.

Să am prieteni, pomii din livadă
Și să ascult al păsărilor cânt.
Petalele din flori, în pumn să-mi cadă,
Să le arunc de bucurie-n vânt.

O, unde ești copilărie dragă?
Atât de repede m-ai părăsit!
Mi-e dor să te-ntâlnesc în prag de seară,
Să-ți spun c-atât de mult eu te-am iubit.