Tu eşti. .


Când zâmbitoare mă priveşti
În pragul casei sau oriunde,
Mă-ntreb tu oare cine eşti:
Un om sau înger ce se-ascunde? .

De rătăcesc în zi sau noapte
Găsind lumina-n calea mea,
Ştiu că eşti tu şi-ntreb în şoapte:
Eşti soare, lună sau o stea? .

Privind cum porţi rochie albă
Scrii o poveste frumuseţii,
Gându-mi vrăjit mereu se-ntreabă:
Eşti crin sau roua dimineţii? .

Sărutu-mi dă fiori de gheaţă
Apoi văpăi mă înconjoară,
Mă-ntreb şi azi ca într-o viaţă:
Eşti iarnă sau eşti primăvară? .
,),),),),),),),),),),),),),),),),)_
Eşti îngerul ce îmi dă pace
În pragul casei şi oriunde,
Sub aripa ce şi-o desface
De răul lumii mă ascunde.

Eşti cupa crinului deschisă
Cu roua zorilor în ea,
De mâna îngerului prinsă
Cu-ndemnul vieţii: ”Ia şi bea!”.

Eşti soarele în zi senină,
Eşti luna-n nopţile cu stele,
Prin care îngeri de lumină
Ţes haine şi mă-mbracă-n ele.

Eşti albul iernii, sclipitor
Stăpân pe-ntinderea tăcerii,
Ce-ascunde sub al lui covor
Crinii cu roua primăverii.

Eşti şi a mea scumpă comoară
Ascunsă-n inimă şi-n gând,
Care acum ca prima oară
E sufletul tău bun şi bland.