Ai privit în sufletul meu obosit,
De negura furtunilor, himere,
Ferestre ai închis prin care le-am primit,
Şi le-ai zidit să nu mă-ntorc la ele.
Īn toamna vieţii, de haină dezbrăcat,
M-ai întors pe roată fără oprire,
M-ai limpezit în teasc, elixir curat
Să curgă urcând spre Împărăţie!
Azi, Îţi mulţumesc că m-ai ridicat de jos
Īn frumuseţea cugetului curat,
La izvorul de viaţă Isus Hristos!
În Lumina vie Tu m-ai aşezat!

Amin!