O raza razleata s-a desprins din rasarit,
Pe-o frunza de aur, a vrut sa se-odihneasca,
Dar pe-nserate, in amurg, amandoua au murit,
Caci toamna incepuse sa soseasca.
O alta jucausa si vioaie,
A vrut sa mangaie din nou pamantul,
S-a inghesuit umila intr-un strop de ploaie,
Si-acolo si-a gasit pe veci mormantul.
A treia s-a ascuns in nori,
Ne ‘ntelegand c-a fost creata sa slujeasca,
-Nicicand ea nu vazuse flori-
Si in tristete, singura, continua sa traiasca.