Sunt iarăși eu, Stăpâne
Umil, îngenuncheat
Cu inima fărâme,
Cu eul spulberat.
Mai vin incă o dată,
La ușa Ta iar bat
” Îndură-Te, o Tată!”
Atât rostesc, și tac...
Și-mi pun o întrebare:
Vrei să mă curățești?
Dar voi putea eu oare
Cum sunt, să strălucesc?