Te iubesc și mi-e dor de Tine!


De atâta vreme Te aștept...
Cât să îndur, cât să mai rabd?
Mă arde dorul ca să Te văd,
Zbuciumată-i inima-n piept,
Revino iar-n-al vieții mele prag!
O, știi prea bine, cât îmi ești de drag.
Știi bine, Te iubesc nespus,
Privesc spre zări din zori în apus.

Spune-mi, glasul mi-l auzi?
Spune-mi de ruga mi-o asculți?
Te chem în zorii disperării,
Ascultă-mi strigătul chemării,
Suferința să mi-o vindeci,
Tristul suflet să mi-l mângâi.
Privesc spre cer... tace și el,
Mă frământ în mine, în fel și fel.

Privesc spre cer: e înnorat,
Zările s-au întunecat.
Privesc în jur îngândurat:
Spune-mi! ... Oare m-ai uitat?
Pe aripile adierilor târzii,
Trimite-mi o șoaptă. Când ai să vii?
Mi-e dor Isus, mi-e dor de Tine,
Mi-e dor de Slăvile Divine.

Știi prea bine cât Te-am iubit,
Sufletul îmi e chinuit.
Oricât Isus, eu Ți-aș cânta,
În vers de-aș pune iubirea mea,
Ar fi puțin dorul a-mi spune,
Cât Te aștept să vii la mine.
În nopțile cu plâns, nesomn,
Mi-e dor de-al inimii mele, Domn.

Mi-e dor, mi-e dor, mi-e tare dor de Tine...
Din zorii dimineții, din copilărie,
Și azi, în vremea cea târzie,
Mi-e dor de a Ta iubire.
Știu, de sus mă veghează a Ta privire,
Îți simt calda, dulcea lumină în adiere.
Pe adierea nopții sfinte mângâieri...
Știu! Nespus, Tu mă iubești.

S-au dus clipele... s-au dus anii...
Zilele, nopțile grăbesc, fug...
Te chem, vreau să mă îmbrățișezi,
Înfășurat în suferinți și plâng...
Vreau să Te grăbești și să vii...
Să vindeci Doamne ale mele răni.
Mi-e dor, Te iubesc mult!
O, știi prea bine, cu Tine am călătorit!



ALGHERO/30/09/2019