Sonetul Copilăriei
Pe-ale timpului aripi din vremea copilăriei
Au zburat ducând cu ele anii aceia frumoşi,
Şi nicicând, ei n-or mai putea fi reîntorşi,
Ca să poţi să-i retrăieşti, cu zilele bucuriei.
Mi-amintesc parcă visând că erau gălăgioşi
De atâta voie bună, toată-n culmea veseliei,
Când copii cutreieram toate zonele câmpiei
După ploi să adunăm bureţi, tare bucuroşi.
Zilele acelor ani, au rămas gravate-n minte
O oază a mângâierii, că am fost copii odată
Şi revin pe negândite, spre aducere aminte,
Că totul e trecător şi-n continuă schimbare,
Dar deschisă e o uşă, către-a veşniciei poartă
Prin Isus Mântuitorul, ce ne-a oferit salvare.
Flavius Laurian Duverna
02 octombrie 2019