De ai fi cunoscut iubirea,
Ce-o poarta însuși Dumnezeu,
Nu m-ai fi judecat cu firea,
Ci te-ai fi pus în locul meu!

Căci nu cunosti durerea aprinsă,
Ce arde-n fiecare zi,
Nici taina inimi nestinsa,
Nici rana mea, tu nu o sti... .

Tu nu sti dorul ce ma poarta,
Spre alte sfere atunci când plâng,
Tu nu sti ca sufletu-mi poarta,
Aprinse taine ce ma frang.

Tu nu sti ca-n adânc de noapte,
Imi plec genunchiul obosit,
Si-aud în minte mii de șoapte,
Ce ma lovesc necontenit.

Tu nu sti ca eu gust iubirea
Si beau pahar după pahar,
Dar nu mi-o dăruiește lumea,
Ci vine prin cerescul Har!

Tu nu sti ca eu n-am pe nimeni,
Să-mi spună că mai pot urca,
Ci-n jurul meu sunt numai șoapte,
Ce jos ar vrea a ma vedea.

Tu nu sti multe despre mine,
Ca de ai sti te-ai rușina,
N-ai mai vorbi lucruri străine,
Și nu te-ai mai purta asa!

Tu nu sti ca la judecata,
Vom sta in fata Celui Sfânt
Vei sta cu fruntea ridicata?
Sau stai cu fruntea la pământ?

Nu judeca! Iti spune astazi,
Isus din slavile cerești,
Căci de vei judeca aicea,
Tu vei fi judecat în veci!

Căci cine-a judecat odată,
Grija de sine, n-a purtat,
Va purta veanicia toata,
Sentința de-a fi vinovat!

Iubește azi, iubeste maine,
Iubeste-n fiecare zi,
Căci atunci Dumnezeu pe tine,
Mai mult, mai mult te va iubi!

Si Dumnezeu a fost odata,
În fața lumii judecat,
Însă în slava minunata,
Strălucește ca Împărat!

Ca si femeia vinovata,
Ce toți sa o lovească au vrut,
Dar bunul si cerescul Tata,
N-a judecat, ci a tăcut!

N-a judecat-o nici pe Marta
Pe Petru, Iosua de fel!
Nici pe talharul ce pe cruce,
Nici pe talhar, nici chiar pe el!

Nici pe femeia Cananeanca,
Si nici mulțumi ce l-au urmat,
In dragoste-a primit multimea,
El a iubit, n-a acuzat!

Acum tu ce alegi in lume,
Sa judeci sau mult sa iubesti,
S-aruci in graba-n om cu piatra,
Sau binele sa il privești!

Sa sti caci toți avem un Tată,
Și suntem ai Tatălui fii,
Iubește dar, acum si iartă!
În slava Tatălui sa fi!