Sonetul Speranţei

O singură dată ne naştem pe pământ
Ca să trăim o viaţă plină de mistere,
În timpul unui caracter ce ni se cere,
Vrednic de a intra cu el în cerul sfânt.

A ne lupta cu firea, nu lovind în vânt,
Astfel, prin credinţă căpătăm putere,
Şi-avem speranţa dată prin Cuvânt,
Că vom trăi o veşnicie, fără de durere.

Şi vom uita de toate câte-am suferit -
De toate câte am răbdat în strâmtorări
Când supuşi am fost la grele încercări,

Dar printre lacrimi multe am nădăjduit
Ca să primim a Domnului neprihănire,
În cea mai sfântă şi frumoasă mântuire.

Flavius Laurian Duverna
03 octombrie 2019