Să nu dai înapoi nicicând, chiar dacă simți strâmtoarea
Când ziduri se ridică-n drum și-apare disperarea,
Chiar dacă strigi si n-ai răspuns, tăcerea te-asurzește,
Adu-ti aminte, ai în cer, un nume scris de Domnul.

Să nu dai înapoi uitând, Isus cum sta pe cruce,
Când răstignit, bătut în lemn, murea și pentru tine;
Când palme râuri se frângeau de fața-I sângerândă
Murea știind că-n jerfta Sa aduce mântuire

Să nu te prăpădești crezând că părăsit ești astăzi,
Chiar dacă nu mai vezi, în zări, chiar dacă n-ai speranță
Când în adânc te-mpotmolești, scăldat în neputință
E Unul sus ce știe El, pe unde-alege să te treacă.

Tu stai dar, treaz, fii credincios, fii un Ștefan în viață,
Încrede-te în Dumnezeu, tu nu ești părăsit de El;
Ești prelucrat în atelier, ca vas de cinste și de preț
În mânile Acelui ce, îți este, prin credință, Tată

E vreme azi să înțelegi, că fără suferință,
Că fără văi adânci de ger, de valuri grele, de dureri
N-ai cum să vezi, n-ai cum să speri, n-ai cum să crezi,
Să moștenești, eternul Cer, a slavei sfântă Biruință

Ca aur prin cuptor vei trece, să faci cenușă ce-i firesc
Lăsând în urmă tot ce vezi, înaintând fără-ndoieli
Născut din nou, din Dumnezeu, talazuri toate să întreci
La capăt ochii Lui să-i vezi, si-n veci să ai odihnă.