O, cât de mare e iubirea
Ce mi-o arăți Tu, Dumnezeu
Și cât de sfântă-i bunătatea
Cu care mă-nconjori mereu!

O, cât de dulce e cântarea
Când simt că-n ceruri, o primești
Și cât de minunată-i clipa
De pe genunchi, când îmi vorbești!

Îți mulțumesc o, scump Părinte,
Căci inima mi-o-nviorezi,
Prin mângâierea Ta sublimă
Orice durere îmi calmezi.

Îți multumesc că Tu nu lași
Ca pașii mei să rătăcească,
Ci îmi călăuzești umblarea
Cu candela-Ți Dumnezeiască.

Îți mulțumesc că-mi ești Prieten
Și Scut și Frate și Stăpân
Și îmi doresc ca-ntotdeauna
Al Tău rob sincer să rămân!

Îți mulțumesc că-mi faci dreptate
Când cei răi iarăși mă lovesc!
Ce bine-i să mă-ncred în Tine
Și-n Tine să m-adăpostesc!

Îți mulțumesc, o, Doamne bun
De-a Ta divină-mbrățișare,
Ce mi-o oferi cu-atâta drag,
Când mă rog seara, la culcare.

Îți mulțumesc că noi speranțe
În suflet zilnic Tu îmi dai,
Deși sunt încă pe Pământ,
Reverși în mine părți din rai.

Îți mulțumesc... azi prin cuvinte,
Iubit Prieten și Scump Tată;
Trăind curat, vreau să-Ți arăt
Ce-n versuri nu pot niciodată.

A m i n!