Uneori mă întreb de ce-s Doamne dureri?
De ce omul e slab și-i lipsit de puteri?
Mă întreb de ce lacrimi izvorăsc din suspine
Și nu-i leac să le ștergă... și nu-i om să le-aline?

Mă întreb de ce Doamne vin furtuni ce zdrobesc
Lângă ce-i ce sunt răi și pe cei ce iubesc?
Mă întreb de ce dorul ne apasă și doare
Și sunt boli ce dărâmă și nu au vindecare?

Uneori mă întreb de ce frigul pătrunde
Chiar și-n suflete calde pe-a neliniștii unde?
Mă întreb de ce ruga pe genunchi e uitată
Și iubirea e rece cum n-a fost vreodată?

Doamne, toate le știi... Eu sunt pumnul de tină
Ce privește spre ceruri să găsească lumină...
Mă proștern și Te chem... Doamne, lasă salvare...
De ce drumul e greu? De ce dragostea moare?

Mai citesc în Cuvânt... caut răspuns la-ntrebări
Și privirea-mi ridic spre albastrele zări...
Ești acolo... veghezi... printr-o rază-mi zâmbești
Și-mi șoptești că-n furtuni și mai mult mă iubești!

Vulcan-06-10-2019
Mary