Pășind in lume, necunoscut de nimeni
Disprețuit și părăsit, om al durerii
Străpuns de păcatul meu și al tău
Pe umerii Săi, pedeapsa El a suferit
Ca niște oi, rătăceam cu toții
Prin lumea plină de păcat
Însă Domnul a făcut să cadă
Asupra Lui, toată nelegiuirea noastră
Da, atât de mult El ne-a iubit
Încât pe fiul Său a dăruit
Să ierte și să pună capăt
A tot ce ține de păcate, să nu mai fie ce a fost odată
Fi și tu un om smerit
Ca să ajungi in veșnicii
Și să auzi un glas duios
Ce te înalță spre Cristos
Încoronat spre glorie
Și spre glorie el te așteaptă
Și pe tine astăzi ca să închei
Ce ai început odată
Spre glorie El s-a înalțat
Ca să pregătească un loc
Pentru acei ce-au semănat
Și în Evanghelie au crezut cu adevărat
Amin
După un vis intens trăit pe propria piele în care Domnul a fost singurul care m-a salvat in secunda în care l-am chemat m-a binecuvântat cu această poezie dupa câteva zile. Binecuvântat să fie El in veci de veci !