Săracul bogat! (Luca 16.23-24)
de Mihail Dimitriu, scriitor creștin (poet și prozator)

Domnul a spus că şi o cămilă (Matei 19.24)
Ar putea trece, dacă-i umilă, (Marcu 10.25)
Printr-o ureche de ac, mai dihai (Luca 18.25)
Decât un bogat, s-ajungă în rai! (Matei 19.23; Luca 6.24)
Iar unde-i părintele Avraam, (Luca 16.22)
Sunt săraci pocăiţi din orice neam. (Luca 6.20)

Săracul bogat! Ajuns-a în chin, (Luca 16.23)
Că el a trăit de Domnul străin. (Matei 7.23; Luca 13.25; Ioan 15.6)
Avea de toate: şi măreţie, (Luca 6.24; 16.25)
Şi strălucire şi veselie; (Luca 6.25; 16.19)
Dar pe omul sărac care zăcea (Luca 16.20)
La a sa uşă, el nu îl vedea! (Luca 16.21)

La judecată, săracul bogat (Iacov 5.3)
În iazul de foc va fi aruncat, (Apoc. 20.15)
Că-ntreaga viaţă şi-a tot strâns comori, (Iacov 5.3)
Şi s-a-nconjurat numai de splendori, (Iacov 5.5)
Dar pe lucrători el nu îi plătea, (Iacov 5.4)
Şi strigătul lor, el nu-l auzea! (Iacov 5.4)

Săracul bogat, ce-n desfătare (Luca 16.19)
Trăise viaţa! A sa umblare (Luca 16.22)
Se încheiase pe acest Pământ, (Luca 16.23)
Şi tot ce a strâns, nu-ncăpea-n mormânt! (Ps. 49.16,17; Ecl. 5.15)

În Locuinţa Morţilor, în chin, (Luca 16.23)
Apa-i lipsea, nefiind în tain! (Luca 16.24)
Şi chinul crescu, văzând pe sărac (Luca 16.23)
Că e mângâiat, şi fi-va în veac. (Luca 16.25; Matei 25.34)

Greu se chinuia săracul bogat! (Iacov 5.3)
Şi-atunci pe Avraam l-a contactat; (Luca 16.23)
Că ar fi dorit o răcorire, (Luca 16.24)
Să-şi mai aline, cea dogorire. (Luca 16.24)

Însă Avraam îi spuse pe loc, (Luca 16.25)
Că nu putea potoli acel foc! (Luca 16.25)
Şi nu se putea ca să se treacă, (Luca 16.26)
Din mângâiere, în valea seacă, (Luca 16.24-25)
Că-i un hău mare ce le desparte; (Luca 16.26)
Şi el va avea doar de chin parte. (Luca 16.25)

Şi-atunci bogatul, ce cinci fraţi avea, (Luca 16.27)
Se tot gândise, că poate-ar putea (Luca 16.28)
Să îi prevină, ca să n-ajungă (Luca 16.28)
Acolo-n jalea, cea îndelungă. (Luca 16.25)

Dar i se spuse, că ei avură (Luca 16.29)
La îndemână Sfânta Scriptură, (Luca 16.29)
Prin care Domnul totu-i învaţă; (2 Tim. 3.15-17)
Şi să asculte a Sa povaţă! (Ps. 18.32; 25.5; 27.11; 31.3)

Iar de n-ascultă ce Domnul vorbi, (Luca 16.31)
Şi de aceştia nu s-or pocăi, (Luca 16.31)
Ei nu vor crede nici dac-ar veni (Luca 16.31)
Un om dintre morţi, ce-ar adeveri! (Luca 16.31)

Ca să n-ajungeţi în locul de chin, (Luca 16.23)
Unde-i tot timpul un veşnic suspin, (Apoc. 14.11)
Plângeţi bogaţilor, vă tânguiţi! (Iacov 5.1)
Poate că astfel, să vă pocăiţi! (Matei 4.17)
Ca să n-ajungeţi în chinul mare, (Is. 34.10)
Unde nu este nici o-ndurare! (Apoc. 14.10)

Şi astfel, Domnul se-ndură de voi, (Iuda 21)
Ca să n-ajungeţi în foc şi nevoi! (Luca 19.8)
De daţi la săraci, bogaţi voi veţi fi! (Matei 19.21)
Şi-ai Domnului fii, voi vă veţi numi! (Matei 5.9)

Cel ce trăieşte în desfătare, (Iacov 5.5)
Timp pentru Domnul, nu prea mai are. (Deut. 8.12-14,17; 31.20; Neemia 9.25-26; Ps. 52.7; 62.10; Marcu 10.23-25; 1 Tim. 6.17)
N-are ce-I cere, c-are de toate. (Iov 31.24; Prov. 30.8-9; Osea 13.6)
Dar să scape de moarte nu poate. (Luca 12.20)

Şi voi cei bogaţi, la Domnul veniţi! (Matei 11.28)
Domnul v-aşteaptă să vă pocăiţi! (Is. 55.1-3; Osea 6.1)
Cât zile aveţi şi nu aţi apus, (Ecl. 12.1-7)
Să-mpliniţi Cuvântul Celui de sus! (Ţef. 2.3; Gal. 6.2; Iacov 1.22,25)