O armată c-o armată
Erau gata să se bată
Față-n față se-nșirau
Însă lupta nu-ncepeau.
Uriașul Goliat
Un războinic ne-nfricat
Zi de zi ieșea-nainte
Pe Israel să-nspăimânte.
Toți de Goliat fugeau
Și de frică se-ascundeau
Însă David, curajos,
A ieșit să-l deie jos.
S-a-ncrezut în Dumnezeu
Fără frică de om rău
Și cu-o praștie și-o piatră
A ieșit ca să se bată.
Piatra-n frunte l-a pocnit
Și Goliat a murit.
Filistenii au fugit.
Dumnezeu i-a biruit!
Am scris poezia aceasta pentru fiul meu Ștefanel - a invațat-o la 5 anișori.