Demult a trăit un om
Un voinic numit Samson
Consacrat de Dumnezeu
Să scape poporul Său.
Puterea-i de nemăsurat
Era-n părul netăiat,
Dumnezeu așa a spus
Părul să nu-i fie tuns.
Cu puterea lui cea mare
Filistenii nu-i sta-n cale
Nimeni nu putea să-l prindă
Nici să-l lege, nici să-nchidă.
Dar Dalila mult l-a rugat
Pînă secretul a aflat
Ca pentru argint să-l vîndă
Și dușmanii să-l inchidă.
În somn părul i-au tăiat
I-au scos ochii, l-au legat
Dar l-au scos la o sărbatoare
Să-l batjocure mai tare.
Samson ultima dată cere
De la Dumnezeu putere
Ca să-și facă răzbunare
Pentru durerea cea mare.
Pe doi stîlpi s-a sprijinit
Pînă jos i-a prăvălit
Casa toată-a prăbușit
Și dușmanii au pierit.
Iunie 2018
Am scris poezia pentru fiul meu Ștefănel, impresionat de povestirea despre Samson la 5 anișori el a dorit să învețe o poezie despre el .