Unealta

O unealtă e iubită
Atunci cînd e folosită
De Stăpînul ei cel darnic
Care o uzează harnic.

Ea îi e la îndemînă
Și o lasă rar din mînă
Căci în multe-i prinde bine
Face lucru de minune.

Stăpinul mult prețuiește
Că unealta îi priește
El pe ea este stăpîn
Și-o posedă pe deplin.

O sculă bună, răbdătoare
Supusă, ascultătoare
Nicicînd nu se împotrivește
Chiar Stăpînul de-o silește.

Cînd are de lucru mult
Totul face, dar tăcut
Și nici sunete nu scoate
De Stăpîn ascultă-n toate.

Și-n a Domnului mînă
Ea se face tot mai bună
Tot muncind cu El întruna
Ea e cu Stăpînul una.

O sculă nu se agită
Că prea des e folosită
Sau ca nu-i întrebuințată
De ce e calificată.

Nu îi pasă ca-i uzată
Roasă, ponosită toată
Nu-i bai ca nu-i valorată
Cum a fost de lume odata.

O unealtă favorită
De Maiestru prețuită
E veselă și fericită
Că de Domnu-i folosită.

Știe că a ei valoare
Este în Maiestru mare
Mîna Lui se odihnește
Pe ea cînd o folosește.

Și-i iubită folosită
Că se lasă mînuită
Așa cum Dumnezeu vrea
Să facă lucrul cu ea...

Frați, surori ne cercetăm
Ce unelte noi sîntem
Simple, uzate dar de folos
Sau de-acelea fără rost.

Care stau mereu lejere
Undeva pe etajere
Și adună praful lumii
Și fala deșertăciunii.

Vine ziua cînd chiar El
V-a curăța-n atelier
V-a alege și v-a scoate
Le v-a arunca pe toate.

Toate ce n-aduc folos
Unelte ce n-au prinos
Care au stat în nepăsare
Pînă la venirea-I mare.

N-au lucrat ca să grăbească
Nuntași ca să pregătească
Pentru mirele Isus
N-au lucrat, de El nu-au spus.

Vor fi toate aruncate.
La gunoi cu-alea stricate
Uneltele fără folos
Vor arde-n iadul hidos.

Nu au fost folositoare
Maiestrului bun și mare
Au stat mîndre și frumoase
Țapene și mofturoase...

Să fim unelte iubite
Ce adesea-s folosite
Ca la marea-i arătare
Să avem valoare mare.

Să ne ia din atelier
Sus în rai cu El în cer
Însăși El să dea răsplata
Pentru munca dedicată.

2 Septembrie, 2019