Scumpul meu prieten, timpul
Te am de cînd m-am născut
Și te am mereu alături
Decînd încă m-am știut.

Tu ai fost la a mea naștere
Cînd a fost ca să apar
Și să vin în lumea asta
De frumos și de amar.

Tu ai fost la grădiniță
Timpul cel mai timpuriu
Cînd doar învățam ce-i lumea
Ce-i elementar să știu.

Tu ai mers la a mea școală
Chiar din prima clasă-ai fost
Să invăț abecedarul
Să le dau la toate rost.

Cînd m-am dus la adunare
Tot cu mine tu ai fost
În timpul de cercetare
Mi-am dat viața lui Hristos.

Ai venit la cununie
Cînd dragostea m-a chemat
Să mă leg în căsătorie
Și cămin nou am creat.

Erai la conceperea vieții
La naștere de copii
Și în zorii dimineții
Și în nopțile tîrzii.

Tu ai fost la despărțire
Cînd plecau acei ce-s dragi
Fără pic de zăbovire
Nu doreai să ni-i mai lași.

Tu ai fost de-a lungul vieții
Și la orice eveniment
Chiar și-n zile monotone
Treceai fugind permanent.

Timpulei, te dai prieten
Dar mereu tu te grabești
Și eu parca alerg cu tine
Dar tu tot-nainte ești.

Mereu îmi aduci aminte
Că ești prețios și scurt
Și în orice zi și clipă
Mai am multe de făcut.

Cum o să le fac pe toate
Ca nicicînd să-mi pară rău?
Că te-am irosit in viață
Cînd m-a-ntreba Dumnezeu.

Timpulei de ești prieten
De ce ești mereu secret
Nu-mi spui cît mai ești cu mine
După tin’ cît o să-alerg?

Tu-mi pari o clipită scurtă
Timpul vieții, abur ești
Vreau înțelepciune multă
Să te cîștig, nu irosesc.

Să te apreciez mai bine
Clipele să le trăiesc
Facînd numai ce e bine
Și pe toți să îi iubesc.

Să mă uit mereu în sus
Totdeauna-n așteptare
Ca cînd v-a veni Isus
Să fiu gata de plecare.
Septembrie 24,2018