Bogăția am găsit-o,
Dar nu e cum am sperat,
Nici că am văzut vreodată
Așa iubire de Împărat.
Munții-s verzi, privesc spre zare,
Adieri ușor de vânt,
Nisipul roșu, parca moare
Sângerând, ușor arzând.

Insulițe fel de fel
Lang-o apa nemișcată
Pe un lac uitat de timp
Se fălesc cu frumusețea, așternută de Cuvânt.

Nori imprima a lor umbra
Pe un munte vălurit,
Zeci de păsări care zboară
Parca-s puricii dansând.

Vezi și munți care vorbesc,
Vezi și sate ce se împart,
Vezi și case găurite,
Pământ clădit și din morminte.
Florile, par toate,
Din aceeași rădăcină
Atunci cand vezi că au pe ele
O roșiatică țărână.

Negri, mici, cu zâmbete,
Inocenți cu râsete,
Se apropie către tine
Turme-ntregi de mici puștani,
Ei așteaptă de la tine
Doar o blândă compasiune
Dar tu trist de-a lor suspine,
Nimic nu ai ce sa le dai.

Orbi, cu boli, sau în mizerie,
Într-un loc unde na-i cum
Sa tratezi și o durere
Ei săracii mor acum.

Dar așa cum le e viața
Pe Hristos îl știu de bun
Că aduce dimineața
Și cu zâmbete ne-o spun.

Ajungând în asta lume
In care trăiți și voi,
Mă tot bate-un gând de-a spune
Ce e fraților cu voi?
Când te plângi că nu ai parte
De bani, mașini sau de palate,
Când te plângi că a ta casa
Poate fi și mai frumoasa,
Tu te plângi când chiar copiii
Nu au haine de-mbracat
Iar tu banii ii atribui
Doar la moda și mâncat,
Este trist că Domnul vine,
Poate azi sau poate mâine
Și-apoi vai va fi creștine
De la dreapta-I, n-ai să stai

Dar trecând peste detalii
Revenind la ale noastre
Tu creștine ia aminte
Bogăția-i de-a împarte.