A fost cândva o iesle!

A fost cândva, demult, o iesle mai sărăcăcioasă,
Un staul mic și boii care făceau căldură
Să încălzească Pruncul ce tocmai Se născuse
Căci nu fusese loc în case pentru El.

Trecut-au ani de-atunci și Pruncul nu e-n iesle.
Nu mai trăiește-n staul în straie îmbrăcat.
Nu este nici în case și nici chiar în palat!
E sus în slava mare, de-a pururi îmbrăcat.

Căci de la iesle El mers-a la Golgota pe-o cruce,
Să rabde pentru noi cumplitele păcate.
Atunci noi, datu-I-am disprețul, Iar El în schimb, iubirea.
Noi Îl loveam cu ura, iar El cu izbăvirea.

Ce greu a fost calvarul și crucea-L apasă!
Dar mers-a pân la capăt cu suferința grea.
Iar drumul pe care astăzi în goană îl pășești,
A fost stropit cu sânge de Miel Dumnezeiesc.

Isus este acela ce-n iesle S-a-întrupat,
Isus muri pe cruce la Golgota scuipat.
Acuma este-n ceruri în slavă îmbrăcat,
Acolo jos la cruce cu Tatăl ne-a împăcat.

Ne-a dăruit iertarea și mântuirea Sa
Și loc ne pregătește-n Împărăția Sa.
Veniți cu toții de la iesle la Golgota
Și așteptați cu ochii pironiți spre cer,
Căci timpul este gata ca El s-apară iar.

Dar nu ca prunc! Nici ca si miel să fie dus la junghiere!
El vine ca un Mire să-Și ia Mireasa-n slavă!
E gata ceasul, uite că apare!
Ești pregătit să mergi cu El spre-o veșnică salvare?


Amin
Florica Maran 19.10. 2019