LUMINA

Ca minune-a Lumii, esti de nedescris!...
Cea dintâi lucrare! –în Cuvânt stã scris.
Dar de tine tine, Universul-tot,
Viatã din genune-i Domnul Savaot.

Tainã din primordii, ce-ai lucrat cu har,
Cu puteri mãiestre si nu în zãdar,
Ce lungimi de undã ne-ai adus în dar ?
Unde-ti este locul si la ce hotar ?

Da! Sosise vremea, Timpul sã-nvie,
Si sã creioneze Spatiul, -forma vie...
Toate-n legi legate, scoase prin Cuvânt,
Pentru ca s-arate, vremuri pe Pãmânt.

Si-n noianul vietii, modelat abil,
Primul om apare, suflet de copil,
Dar cu soarta prinsã de Înselãtor,
Cu lumini si umbre care ne tot dor...

Ca un far în mare, esti mãret, sublim,
Esti Viata datã, Pâinea ce-o primim,
Esti Iubirea, Pacea, Calea cãtre Rai,
Esti credinta noastrã, a-nnoirii trai.

Stai în miazãnoapte, în slãvitu-ti cer,
Soare ce rãsare, peste tot ce pier,
Tu îmi dai credinta, tot în rugã stând,
Râuri de luminã, sã strãbat plîngând...

Tu ne esti nãdejdea vietii de apoi,
Tu ne esti speranta ce-ai sãdit-o-n noi.
Tu ne esti puterea ce-a venit de sus,
Tu esti mostenirea, Regelui ISUS !