Motto:
Ioan a chemat pe doi dintre ucenicii săi şi i-a trimis la Isus să-L întrebe: „Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?” Luca 7:19

— Doamne, m-a trimis Ioan,
Dar Te-am auzit vorbind
Și nu pot să mă desprind
De privirea Ta senină
Și de vorba-Ți cu alean,
De puterea Ta divină.

Parcă azi, întâia oară,
Soarele-i strălucitor
Și-abia azi mă înfior
Când văd iarba încolțită,
Cu trup zvelt de floare rară,
Sub privirea Ta smerită.

Abia azi cărarea vieții
Se îndreaptă sub picioare;
Și mi-i drag, și parcă doare,
Și-ntr-un fel parc-aș cânta
Când văd cum aceștia, bieții,
Stau aici, în fața Ta.

Cum se bucură ologii
Și Te-ascultă cu-ncântare;
Au uitat și de picioare
Și la alții le fac semne,
Stând în poarta sinagogii,
Ca spre Tine să-i îndemne.

Cred bolnavii-n vindecare,
Spun săracii că li-i bine,
Parcă-n Valea cu suspine
A-nceput Împărăția.
Și-ntr-atâta alinare,
Cum s-aștepți un alt Mesia? !

Tu eşti blând, mai blând ca vara
Când răcoarea te mângâie;
Aur, smirnă și tămâie
Curg din vorba-Ți înțeleaptă;
Rabzi și ura, și ocara,
Și respingerea nedreaptă.

Nu știu de-unde ești și cine –
Însă cât o fi înaltul,
Nimeni nu-i așa ca Tine!
Doamne, eu n-aștept pe altul.