Curg cu sângele meu, chemat de Luminã,
Spre cerul de toamnã poleit cu vis,
Iar trupu-mi pe cruce, ar vrea ca sã ținã,
Iubirea divinã, cu Raiul promis.

Barca-i prea micã în marea cea mare,
Dar trece-așa iute, spre doritul liman,
Încât peste veacuri, un Far îmi apare,
Și-n viațã rãmâne, un suflet sãrman!

Plutesc în azur, cu meteorici sori,
Și zbor printre stele, cu lacrimi, plângând !
Iar timpul și spațiul, mã trec cu fiori,
Sã ard de Iubire, cu imnuri cântând!

Ce navã-i aceasta venitã de sus,
Cu ghirlande de foc, asezate lin,
Cu ani de luminã, ce curg din Isus,
Mã-nalț spre Iubirea la care mã-nchin!