Stai un pic și te întreabă,
Câtă pocăință ai adunat în a ta viață...
Este, suficent cu ce ai adunat
Să te cunoască Dumnezeul ce-l minunat?

Ce spui de când ai pornit,
Și pe drumul pocăinței cât ai călătorit
Te cunoaște Dumnezeu în dată,
S-au ești un lepădat de la a Lui față.

Știe Dumnezeu de ființa ta,
Cât trudește în fața Sa
Ca să fi un pocăit în dată,
Și Isus să se poată bucura odată.

S-au Dumnezeu nu te-a cunoscut niciodată,
Și te-a lepădat de la a Lui față
Cu toate căci la pocăință te-a chemat,
Nu ai ascultat glasul ce te-a cercetat.

Și Dumnezeu te-a lăsat în dată,
În pornirea inimi tale deșarte
Te-a lăsat să mergi după ea,
Căci nu ai ascultat glasul ce te-a chemat cândva.

Acum, întrebarea se pune așa:
Te cunoaște Dumnezeu căci urmezi calea Sa...
S-au nu te cunoaște și nu te-a cunoscut niciodată,
Căci ai urmat altă cale în viață.

Cercetează-te ca nu cumva,
Să fi lepădat de la fața Sa
Și mai cercetează-te încă o dată,
Să vezi știe Domnul a ta viață!

Cercetează-te sincer în inima ta,
Și vezi unde se află pocăința ta
Cercetează-te cu adevărat,
Să nu fi lepădat.

Și spune în inima ta...
Doamne Tu ști căci și eu sunt pe pământul acesta
Tu ști căci și eu exist în dată,
Sunt făcut de Tine odată.

Și după ce te-ai cercetat,
Pune pe cântar și vei afla
Dacă te cunoaște Dumnezeu cu adevărat,
S-au ești lepădat.

Căci se prea poate dragul meu,
Să nu fi cum vrea Dumnezeu
Să nu fi cu adevărat,
Un pocăit minunat.

E bine pentru o cercetare,
Să vezi acum a ta stare
Să vezi dragul meu
Cum stai cu Dumnezeu.

Amin