Așa se-nalță gândul dimineața
În muguri-mulțumire spre Tine călători,
Cum florile-și zâmbesc spre soare fața
Cu frumuseți - miracol de culori.

Așa se-apleacă zilnic genunchii a-nchinare
Smerindu-ne ofranda-n cuvinte și simțiri,
Cum pomul își așteaptă curânda recoltare
De sub povoara dulce, a muncii lui rodiri.

Ne e recunoștința doar o picătură
Din marea care zilnic ne-a binecuvântat,
Cu ce întoarcem astăzi, și-a laudelor gură,
Nu poate nicicând haru-Ți să fie egalat.

Ne-ai fost destulul, Doamne, în nevoie,
Ne-ai fost la fel și-n clipa de belșug,
Căci ce-am fi fost fără din Tine voie,
Și ce eram fără din Tine jug? !

Ca vasul de-alabastru punem viața
Și fapta la picioare-Ți, ca ștergar,
În mulțumiri-miros întoarce-Ți Fața,
Primește sus umilul nostru dar.