Într-o zi mai către seară, când căldura contenea,
La Avraam în cort veniră soli cereşti pe câte-o stea.
Sara a sărit deodată să-i primească cu grăbire.
Iar Avraam, lăsându-şi lucrul, era calm şi blând din fire.

Să-şi primească musafirii s-a plecat ’naintea lor:
„Doamne, dacă e posibil, intră-n casa mea cu dor!
Avem apă şi mâncare, şi odihnă din destul.
Mă smeresc cât pot de tare, niciodată nu-s fudul.

Iată pomu-acesta este primitor cu frunze multe.
Iar nevasta mea e Sara şi ea are să m-asculte.
Pâinea noastră este bună din făina cea aleasă.
Deci, intraţi cât mai degrabă în smerita noastră casă.

Şi viţelul cel mai tânăr l-a adus Avraam pe vatră.
Ca să-l pregătească Sara îl tăie atunci pe-o piatră.
Sluga din bucătărie l-a gătit atât de iute.
Au adus şi unt şi lapte şi la urmă nişte fructe.

Cu viţelul copt în flăcări au stat oaspeţii la masă.
Soţul parcă e un mire, iară Sara e mireasă.
Voia bună era multă însă masa se termină.
Apoi îngerii vorbiră şi aduc din cer lumină.

Domnu-a zis cu claritate vestea îmbucurătoare:
„La anu’ pe vremea asta veţi avea un prunc de soare! ...
Nu vă las, Iahve le spune, voi veni din nou la voi
S-aveţi binecuvântare până-n ziua de apoi.”
*
Dumnezeu cel plin de pace şi de-o dragoste atentă
Vine iar la noi în casă prin ruga perseverentă.
Suntem plini de îndoială ca şi Sara cea dintâi.
Însă Domnul ne vorbeşte: „Tu-n credinţă să rămâi!”

Nu contează vârsta noastră, cât am coborî de jos,
Suntem pe tărâmul vieţii împreună cu Hristos.
Ce e greu oare la Domnul, al oştirii Împărat,
Care prin a Lui putere viaţa veşnică ne-a dat?

Ce-a spus Domnul nu întoarce niciodată orice-ar fi
Totdeauna-n orice vreme voia Lui se va-mplini.
Să-I dăm slavă cu credinţă şi cu gândul tot mai sus.
Vine în curând Răpirea! Vine în curând Isus!

Hai, treziţi-vă fecioare din al lumii voastre somn!
Mirele neprihănirii este Dumnezeu şi Domn.
El ne-aduce o răsplată, nu va-ntârzia de fel.
Să-I ieşim cu toţi nainte pentru-al mântuirii ţel.

Dumnezeu pe toţi ne ştie ca pe Sara cea din cort.
Vine Domnul plin de slavă pentru veşnicul Său Port.
Flutura-vom steag de glorii în al întâlnirii ceas.
Nu e mult, doar o secundă, fraţilor, a mai rămas.