Cearta e scânteia care va-ntreţine un conflict
Şi-i lăstarul din mândria omului trufaş şi strict.
Domnul nu aprobă cearta. Plata ei e-un veşnic vai.
Făcătorii cei de pace sunt acolo sus în Rai.

Avraam a fost, se ştie, încolţit de-acest prilej
Când o ceartă izbucnise ca al vântului vârtej.
Păzitorii lui de vite se certară cu-ai lui Lot
Însă el a spus „nu” certei şi aceasta a fost tot.

L-a chemat pe Lot în taină cînd erau numai ei doi
Şi i-a spus cu-nţelepciune: „Nu vreau ceartă între noi!
Să ne despărţim de-acuma, tu la sud şi eu la nord.
Cred că Domnul nostru fi-va cu-nţelegerea de-acord.”

Lot primi întâietate, a ales Sodoma lui
Iar Avraam mergea spre munte spre locaşul Domnului.
Ştim ce s-a-ntâmplat pe urmă: Lot s-a depărtat de cer
Iar Avraam intră în scenă ca un om de caracter.

Altruismul şi cu pacea pot să facă şi minuni
Când cei doi vin la discuţii şi sunt oameni drepţi şi buni.
Nicăieri în lumea asta nu poţi câştiga-n război
Câtă vreme Domnul pleacă supărat dintre cei doi.

Între Pavel şi Barnaba, neştiut şi prea uşor,
Apăruse un litigiu tot de la un slujitor.
Ioan Marcu-i părăsise din a Domnului lucrare
Şi-ntre cei doi el aduse şi derută şi-ntristare.

La a doua misiune apăruse un conflict
Dar de data asta Pavel a fost sincer şi mai strict.
Ca lucrarea să nu cadă-n derizoriu şi derivă
Se găseşte-o variantă practică şi constructivă:

Pavel îl va lua pe Sila, Marcu merge cu Barnaba.
Domnul nu pierde nimica, iar cel rău lupta degeaba.
Să fim constructivi e bine şi să scoatem orice ceartă
Dintre noi, e idealul şi-o adevărată artă.

Sunt probleme şi probleme, dar soluţia cea bună
Este să-ţi păstrezi şi calmul când te afli în furtună.
Domnu-a biruit furtuna pentru ucenicii Săi
Şi le-a dat o nouă pace între oamenii cei răi.

Să fim făcători de pace, respectând orice edict
Căci Pastorul nostru mare va veni cu-al Său verdict.
El va da la toţi răsplată: celor răi şi celor buni.
Iar când trecem prin furtună El va face chiar minuni.