Pe calea credinței când ai pornit,
Domnul Isus cu dragoste la tine a venit
Te-a umplut cu dragostea Sa,
Să poți duce lupta ce-a grea.

Dragoste multă ai primit,
Pentru căci ai fost fericit
Căci Isus te-a scăpat,
De Babilonul ce-l necurat.

Și iată, așa ai pornit...
Pe calea pocăinței ai pășit
Știind căci trebuie să înfrunți în dată,
Tot Babilonul din care ai ieșit odată.

Și luptându-te în continuare,
Cu pofta trupului ce-a mare
Săgeți multe ai primit,
Și unele chear te-au rănit.

Și prin rana ce au făcut,
Vasul tău încet, încet s-a rupt
Și a început să curgă în dată,
Dragostea lui Isus pusă în tine odată.

Așa, s-a scurs încetișor
Dagostea Blândului Păstor
Și pieptul tău s-a răcit,
Căci dragostea lui Isus e de negăsit.

Stingându-se dragostea din inima ta,
Nu mai poți iubi cum ai iubit cândva
Nu mai poți să ierți în dată,
Pe ce-l ce a greșit în față.

Putere nu mai ai,
Să dai mâna de pace apoi să stai
Și să spui din inima ta,
Te-am iertat pentru greșala făcută cândva.

Puterea aceasta nu o vei mai avea,
Căci dragostea s-a scurs din inima ta
Căci dragostea lui Isus a dispărut,
Și inima ta s-a făcut ca o piatră la început.

Nu lăsa inima ta dacă e crăpată,
Să iasă undelemnul lui Isus afară
Stăruie înaintea Sa,
Să astupe găurile din inima ta.

El va veni,
Fisurile le va lipi
Și undelemnul turnat în inima ta odată,
Va rămâne în ea și o va face cât mai albă.

Și atuncea cu dragostea ce o ai,
Mâna de pace poți să dai
Și vei spune din toată inima ta,
Te-am iertat pentru greșala ta.

Poate și tu ești așa,
Și nu prea mai poți ierta
Roagă pe Dumnezeu,
Să te umple cu putere dragul meu.

Să nu fie inima ta,
Răcită în fața Sa
Să fie o inimă adevărată,
Sfântă și curată.

Amin