Omul este încrezător,
În puterea sa
Și uită că este,
Doar un muritor.

Omul aleargă neîncetat,
Spre un scop nedeterminat,
Ce îl desparte de realitatea,
Care l-a creat,

Omul este o ființă,
Ce privește doar la știință,
Tot ce ea îi va dicta,
El va aplica în viața sa.

Omul este temător
De Dumnezeu,
Care este al său Creator,
Și al său Mântuitor.

Omul prea privește,
La pofte deșarte,
Și de pe calea Lui
Dumnezeu el rătăcește...

Omul este ușor de controlat,
Și de alții manipulat,
Dacă de Dumnezeu el s-a depărtat,
În lume el este rătăcit și de necazuri frământat.

Omul când a fost creat,
El a fost sincer, curat,
Dar diavolul o cursă i-a trasat,
În care el a intrat...

Omul este o naivitate,
Căci poftește tot și toate,
Chiar dacă nu i se potrivesc,
El adună tot ce-i omenesc.

Omul este din Dumnezeu,
Căci l-a făcut după chipul Său.
Frumos, cum este Dumnezeu,
Ce ne iubește mereu.

Omul nu va putea judeca,
Decât pe cei din casa sa.
Și pe scaunul de judecată
El nu va sta.

Omul este visător.
Dar al lumii călător. .
El este în pribegie,
Spre cereasca Împărăție.

Omul de aici când va pleca,
Nimic cu el nu va lua,
Toate pe pământ vor rămâne,
Și în foc se vor întoarce.

Omul cel nou creat de Dumnezeu,
Este plin de dragoste mereu,
El iartă tot ce este rău,
Căci este un copil al lui Dumnezeu.

Omul este și copilăros,
Mai zburdalnic și răutăcios,
Alergând mereu fără nici un prisos,
Și mai uită că Îl are pe Hristos.

Omul nu este decât o umbră-n vânt,
Ce apare și dispare.
După primele raze de soare,
Ce zâmbesc din depărtare.

Omule, nu uita,
Ce este cu adevărat viața ta,
Lasă-te în mâna lui Dumnezeu,
Și El te va prelucra mereu.

Omule, trezește-te din somn!
Și nu mai privi la alții cum dorm,
Ei dorm în realitatea lor,
Departe de al nostru Mântuitor și Salvator.