Te chem din adâncimea întunecată
Răpus de patimă, în moarte coborât
Să mă culegi bucată cu bucată
Să-mi dai un suflet pur și hotărât

Te chem din rămășițe de cenușă
Să-mi dai scânteiul focului ceresc
Să îmi descui catușă cu catușă
Să pot lupta, să pot să mă sfințesc.

Te chem din depărtare și din ceață
Nu pot vedea, veșmântul îmi e rupt
Atinge-mă pe creștet și pe față
Învață-mă te rog, cum să mă lupt! ...

Te chem din noapte și singurătate
Să lupți cu mine până la sfârșit
Să pot trăi în dulcea libertate
Pe care numai Tu mi-ai dăruit...

Te chem acum, căci Ți-am simțit prezența
Să mă ridici și să mă strângi la piept
Mi-e fără sens întreagă existența
Te chem acum, nu pot să mai aștept...