Ce bine e Doamne când totu-i frumos,
Când soare-i și pace și lanu-i mănos,
Fiorii credinței îmi spun că exiști,
Tu ștergi lăcrimarea din ochii mei triști!

Atunci de ce bruma se-aşterne ușor
Și picură lacrimi şi simt mare dor?
Mă-ntreb iar și iar, dacă sunt lepădat,
Cunoști al meu zbucium, sau poate-s uitat?

Și totuși, e toamnă și totuși e frig,
Privesc către ceruri, pe Tine Te strig,
Revarsă-Ți iar harul, o, scump Dumnezeu!
De ce-i acum rece în sufletul meu?

Când este mai greu şi-s de toți părăsit,
Adumi Tu aminte ce mult m-ai iubit,
Ți-ai dat chiar şi viața pe Golgota, sus,
Ca eu să trăiesc, Preaiubite Isus!

Da, carnea aceasta mă ține legat,
Dar sufletu-i liber, prin Tine-i salvat,
Chiar dacă mai plâng, să nu uit de Cuvânt,
El e desfătarea cât sunt pe pământ!

Dă-mi Doamne un semn, al Iubirii balsam,
Pe calea cea-ngustă putere să am,
Deși nu-nțeleg planul Tău pe deplin,
Să pot să exclam pentru toate,"Amin"!

Și totuși, e toamnă și plouă ușor,
Privesc către cer, văd o rază în nor,
De ce e căldură în sufletul meu?
În el locuiește Isus, Dumnezeu!

04/11/19, Barcelona- Lucica Boltasu