Am dat tot ce-am avut mai bun din mine,
Chiar timpul meu și fapta, ști prea bine
Și haina de pe mine eu ți-am dat,
Când de cel rău ai fost îngenuncheat!
Atunci când tu zăceai lovit, în groapă,
Te-am ajutat, n-am fost cu cei "ce sapă"!
Te-am ridicat fără să-ți cer favoare
(Era normal să-ți dau ajutorare!)

Dar mult prea repede-ai uitat de mine,
Ba şi mai mult, te-ai răzvrătit, ști bine
Şi m-ai rănit cu spuse, toate cele,
Parca-aş fi fost bătut cu trei nuiele...
Ai ridicat o mână-acuzatoare,
Asupra celui ce ți-a dat mâncare,
Din inimă ai scos cuvinte grele,
Frustrări ce-ai adunat în zile rele!

N-am așteptat vreodată răsplătire,
Tot ce-am făcut a fost doar din iubire,
Așa m-a învățat Domnul Cristos,
Bine să fac, s-ajut pe cel ce-i jos!
Iar dacă mi-a greșit vreun prieten, frate,
Să iert mereu, să-i dau întâietate,
C-aşa făcut-a Dumnezeu cu mine,
Iertând, m-a scos din valea cu suspine!

Nu e ușor să vrei să faci un bine
Şi să primești ocară şi rușine!
Dar am un Tată-n cer Atotputernic,
Credința-n El mă face mai puternic!
Mai bine-ntorc obrazul şi aștept!
Deși îmi arde inima în piept,
Nu am să caut să îmi fac dreptate,
Dar adevărul n-o să-l dau la spate!

Veni-va vremea-n car' vei înțelege,
Că tot ce dai aceea vei culege,
Rana se trece însă-n vindecare,
Lăsa-va semn, ce-n amintire, doare!
Nu arunca cu vorbe-n vânt, mai bine,
Să cugeți înainte! Nu-i ruşine,
Să taci şi să înveți să dai iertare,
Iubind, poți fi o binecuvântare!

04/11/19, Barcelona- Lucica Boltasu