Și un om mergând pe stradă, trist și apăsat de ale lui dureri, îl oprește un sărac cu multe cheltuieli. Acesta îl întreabă:
- Ce mai faci? iar omul nostru îi răspunse trist și îngândurat.
-Uite, mă duc spre casă. Nu fac prea multe, sunt puțin îngândurat. Dar tu? Ce mai faci și cum mai ești? Ce e cu tine de ești desculț și nespălat? săracul întristat îi răspunde:
-Sunt om al durerii, prea mult încercat! Am atâtea problemele și atâtea datorii, am acasă 2 copii și o soție care a murit. N-am nimic ce să le dau de mâncare doar vecinii ce mă ajută, fiindcă-s sărac tare! Dar tu la ce te gândești om bine îmbrăcat? Ce te apasă de ești așa întristat?
-Am ajuns un faliment! Sunt singur și apăsat. Mi-am agonisit viața pentru mine și carieră, și nu am adunat decât nefericire și o casă luxoasă, nu știu ce să fac cu a mea viață! îi răspunse omul îngândurat.
- Of, Doamne! Atâta mai putem să facem? Să ne strângem averi fabuloase? Să vrem să strângem cât mai mulți bani și să ajungem nefericiți, singuri, triști și apăsați? Uită-te la tine ai aproape 40 de ani, și o viață ți-ai petrecut-o muncind pentru tine! Fete frumoase ai avut, chefuri peste chefuri și când ajungeai acasă erai doar tu cu pereții.
- Așa este om sărac! Nu m-am bucurat cum trebuie de viață pentru că am vrut doar bani și carieră și eu unul familie n-am! Așa că, spune-mi tu! Cum este să ai o casă în care ai copiii cât vezi cu ochii? Sa știi că te așteaptă cineva în pragul porții?
- Ei bine, e frumos! E frumos să știi că ești iubit de ai tăi copiii și că ai cui să-i spui orice. Că nu ajungi acasă obosit și dormi fără ca cineva să-ți fi spus "Bine ai venit". Și eu am lucrat la viața mea, și mie mi-au trebuit numai bani dar mi am dat seama că e goană după vânt! Că tot ce facem aici nu le vom lua cu noi în pământ! Că țărână suntem, și acolo ne vom așeza și că viața se termină sus, când vom fi judecați de Măria Sa! Și m-am căsătorit, și mi am luat o nevastă frumoasă, și cuminte și deșteptă și am făcut copii. Lucram, si ea era cu ai noștri copii, și ne era bine până când ea a murit. Ea a murit pentru că era foarte bolnavă și uite că, cu toți banii din lume nu i-aș fi putut aduce vindecarea necesară. Și eu între timp am fost dat afară de la serviciu și nu aveam unde sa mă angajez pentru că eu școală nu am avut. Mă duceam prin străinătate lucrând când și când, dar cand m-am îmbolnăvit nu am mai putut lucra, copii mari și vecinii ce mă m-ai ajutau. Am fost dați afară din casă, și a trebuit să ne mutăm într-o garsonieră dezastruoasă si uite că tot e bine acum! Copii îmi sunt mari la casele lor, și eu am rămas cu cei 2 copii fără prea mult ajutor!
- Păi și copii tai? Nu te ajută cu nimic! Nu-ți dau nicio pâine sau niciun covrig? întrebă omul nostru mirat de această poveste.
- Ba da îmi dau, dar prefer să nu le iau pentru că au și ei copii lor și știu cât de greu e să crești un copil fără prea mult ajutor. Si din puținul pe care îl mai primesc de la vecini, le iau și eu o portocală că sunt bunic! răspunse săracul cu lacrimi în ochi, ștergându-se cu maneca la ochi.
- Și acum? Ce faci? întrebă omul mirat.
- Trăiesc pentru El! Pentru acela ce m-a ajutat și mi-a întins o mână când am fost sărac! Și acum e aici lângă mine și mă ajută când nu-i nimeni să o facă! Mi-a adus fericirea de a avea 3 nepoți și a vedea măcar copii la casele lor. Mai am doar 2 copii aici cu mine, dar nu cred că mă va lăsa Domnul să cad așa în neștire! Îi va ajuta pe toți să ajungă unde și-au propus dar sunt singur că ei nu vor uita de Isus!
- Iar tu ești fericit așa cum ești?
- Normal! Am 5 copii care mă fac fericit și un Isus care mereu ne-a iubit! Am tot ce-mi dorește sufletul și știu când voi pleca, voi fi în cer cu Domnul Domnilor și al meu Împărat! Dar tu? Întrebă săracul cu lacrimi în ochi.
- Eu? Eu voi fi fericit cu acest Domn al Domnilor de care tu vorbești! Și poate că am tot ce-mi doresc dar nu vreau să îmi mai agonisesc anii pentru niște amărâți de bani, care mă fac de fapt să ajung mai trist și însingurat. Vreau să vad fericirea cu acești ochi și în anii ce mi-au rămas sa-I slujesc acestui Domn! Să văd măreția ce pe tine te a fericit și să fiu fericit fiindcă e cineva ce m-a iubit! Si vreau să ajung să văd totul așa cum este și să fiu fericit alături de al meu Împărat iubit!
Fericirea nu e atunci când ai tot ce-ți dorește sufletul și inima și te lăfăi in milioane. Fericirea e atunci când tu și soția ta te rogi pentru a Lui îndurare. E atunci când ai copii și ai cui să-i dai de mâncare, când ai pe cineva acasă ce te așteaptă cu nerăbdare. Si când știi că ești iubit de Acela ce te-a creat, când știi că ești pe placul Lui și El e mândru că te-a chemat!
Amin!