Atâta întuneric ne apasă
Și-atâta iarnă-n noi s-a instalat
Ni-e sufletul un bulgăre de gheață
Căci să iubească parcă a uitat...
Privim spre cer dar gândul ni-e departe
Aleargă către-un mâine neștiut
Și nu-L vedem pe Dumnezeu la lucru
Căci am pierdut iubirea ce-am avut...
Din când în când ne mai oprim o clipă
Să ne-aplecăm genunchii-n rugăciune
Dar vai, prea obosiți de goana lumii
Nu mulțumim când soarele apune
Și-atâta întuneric ne apasă
Și-atâta iarnă-n noi s-a instalat
Că a-nceput pământul să suspine
De cât necaz în el a adunat...
O, Tată... mai revarsă peste lume
O ploaie de speranță și iubire
Revarsă pace, cântec și credință
Și-un strop măcar de sfântă fericire
Preschimbă iarna vieții-n primăvară
Să înflorească dragostea șuvoi...
O, Doamne... ne mai iartă încă-o dată
Și lasă îndurare peste noi!

Vulcan-07-11-2019
Mary