Mi-ai deschis spre crang Fereastra inca-n noapte... sa invat de la pasarii trilul lor neobosit si preacurat... cristalin de har in inimii de dragoste rascoapte... ce in Duh a crescut tot mai clar si rafinat

Mi-ai lasat lanul cu graul la vedere... sa invat, privind la spic a fi plin si roditor... sa ma frang, cand Stapanul in Voia Lui mi-o cere... cu tot ce e in mine, sa fiu bun si hranitor

Mi-ai lasat izvor in deal sa imi sursure- adevarul... cum ca... vorba dresa in dragoste, adapa... si filtrand, ironia, aluzii si rasparul... sa pun prospetimii de Dumnezeu in vanele de apa

Mi-ai lasat umbra lipita de mine in raze de soare... sa invat sa umblu cu Tine ca si acuma cu ea... . plecat pe pamant, sa-Ti stau al meu timp la picioare... sa ma obisnuiesc in vesnicii, sa-Ti fiu sub talpa ca o stea

Mi-ai adus in narii mirosul salciilor din lunca... aplecate peste apa sa isi ude plete mugurii... sa invat si io sa ma aplec cand imi rostesti porunca... si cand prin har, Cuvantul traieste in mine marturii


Si acolo sus pe povarnis cu mana Ta asezata-i stanca... . batuta de vanturi, viscole, furtuni... . sa cuget la menirea mea in noaptea cea adanca... de neclintit voi sta in crezul meu voi mosteni cununi!